Într-un salon de lumină și har,
Frizerul meu, un adevărat avatar.
Cu foarfeca-n mână, ca un artist,
Transformă părul într-un vis.
Mâinile lui dansează ușor,
Povestind tăcut, dar cu mult dor.
Tunde și aranjează, creează stiluri,
Ca un sculptor ce dă viață în firuri.
Când trec pragul, în oglindă-s altul,
Încrederea-mi crește, parcă-s mai înaltul.
Zâmbetul meu, de el desenat,
E premiul muncii unui bărbat dedicat.
Să fie de modă, sau clasic, subtil,
El știe mereu ce-i mai potrivit stil.
Și timpul cu el e un moment de răsfăț,
Frizerul meu, un adevărat maestru la învăț.
Așa că scriu aceste rânduri sincere,
Cu recunoștință, fără măsuri efemere.
Frizerul meu, mândria orașului,
Un stăpân al foarfecei și al visului!